Cătălin Șerban

Pianistul Cătălin Șerban dezvoltă o carieră artistică internațională ce reunește activitatea solistică, muzica de cameră și inițiative muzicale de concepție proprie. Format încă din copilărie într-un univers sonor apropiat de arta cântului, și-a conturat un profil artistic caracterizat prin sensibilitate expresivă, rafinament timbral și interesul pentru un repertoriu pianistic amplu.

Născut la București, și-a început studiile muzicale la Colegiul Național de Muzică „George Enescu”, la clasa profesorului Constantin Nițu, continuându-și ulterior formarea la Universitatea de Arte din Berlin, sub îndrumarea profesorilor Martin Hughes și László Simon, precum și la Musikhochschule Lübeck, la clasa profesorului Konrad Elser. A beneficiat, de asemenea, de îndrumarea artistică a unor personalități precum Claude Frank, György Sebők, Pascal Devoyon, Théodore Paraschivesco și Elena Lapitskaja. Laureat al unor concursuri naționale și internaționale din România, Germania și Italia, a fost susținut prin burse acordate de Universitatea de Arte din Berlin, Societatea Paul Hindemith și Fundația Imbusch din Lübeck.

Stabilit la Berlin, Cătălin Șerban este prezent în mod constant pe scene și în festivaluri internaționale din Europa și Asia. Parcursul său artistic l-a purtat către săli de concert precum Konzerthaus Berlin, Berliner Philharmonie, Ateneul Român, Die Glocke Bremen și Stadtcasino Basel, precum și către manifestări de prestigiu precum Beethovenfest Bonn, Brahms-Festival Lübeck, Fränkische Musiktage, Oberstdorfer Musiksommer și Maastricht Chamber Music Festival.

În centrul activității sale artistice se află repertoriul pianistic romantic și postromantic, cu deschideri către modernismul timpuriu. Programele sale de concert și înregistrările discografice explorează conexiuni poetice și structurale între compozitori precum Schubert, Chopin, Scriabin, Enescu, Ravel și Rahmaninov. Critica de specialitate a remarcat „suplețea cantabilă și firească” a interpretărilor sale (taz), „claritatea și finețea frazării” și „complexitatea expresiei” (Grigore Constantinescu), iar Badische Zeitung l-a descris drept un pianist „înzestrat cu o tehnică remarcabilă, o strălucire deosebită și o virtuozitate lipsită de ostentație”.

Discografia sa reflectă această viziune artistică. Albumul Des cloches sonores (2018) reunește lucrări de Schubert, Enescu și Scriabin, iar Resemblances (2022) propune un dialog între Chopin și Scriabin. Mélodies infinies (Naxos, 2024), realizat alături de Suyeon Kang, Karolina Errera și Andrei Ioniță, cuprinde cvartete cu pian de Fauré și Enescu și a fost apreciat de revista Gramophone drept „o contribuție valoroasă la discografia muzicii de cameră a lui Enescu”, remarcând „calitatea fascinantă, aproape hipnotică” a interpretării sale. În 2026, casa de discuri Naxos va publica noul său album solo, Tableaux en miroirs, cu lucrări de Maurice Ravel (Miroirs) și Serghei Rahmaninov (Études-Tableaux, op. 39).